- Cum a fost să joci într-o nouă formulă cu Valeriu Andriuţă, ce provocări ți-a adus rolul?
Îmi place să joc cu Valeriu Andriuță. E un actor foarte dedicat care investește mult în personajele lui. Eu mă bazez mult pe parteneri, iar de data asta a contat și mai mult ca l-am avut alături. E un film cu puține personaje care a crescut responsabilitatea pentru amândoi. Au fost momente greu de dus pentru că schema propusă de Florin n-a fost una simplă și asta ne-a pus și pe mine și pe Valeriu la încercare. N-am fost întotdeauna de acord. Cred că e important să existe poziții solide, fie și diferite ale actorilor, care până la urmă să conducă spre ceva care se naște real din întâlnirea oamenilor.
- Povestea Irinei transmite un mesaj mai larg publicului despre rolurile femeii în cuplu? Care ar fi cele trei calități ale Irinei?
Nu neapărat. Din povestea ei rămân destul de multe întrebări și e mai bine așa. Irina e departe de a fi un exponent standard. Decide diferit și abrupt. Am căutat mult în motivațiile ei pentru că m-au atras încăpățânarea, impulsivitatea și egoismul ei. Pot fi calități.
- Cum te-ai pregătit pentru rolul Irinei, cum studiezi în general pentru roluri?
Am cotrobăit în oameni care nu se aliniază unui tipar de gândire logic. Aveam nevoie să-i înțeleg acțiunile și să nu existe fisuri de gând. Niciodată nu poate fi același proces prin care am mai căutat și alte personaje. Cred că aici a contat foarte mult și spațiul în care cele două personaje interacționează. E o componentă esențială în film, amprenta asta a naturii lăsată asupra omului și nu invers. Chiar dacă la Irina, povestea se declanșează poate dintr-un teribilism, o împinge în niște zone de introspecție care merită efortul.
- Ce-ţi place cel mai mult la acest film?
Faptul că e povestea unor individualități în conflict deschis cu propriile rațiuni. Pentru mine e un loc care amintește, de fapt, destul de puțin de om.