- Care sunt subiectele pe care le ai în vedere atunci când lucrezi la o poveste de dragoste de tip thriller, care se întâmplă într-o pădure?
Încă de la început am știut că acest proiect este foarte special. Contopește misterul cu povestea de dragoste și fiecare detaliu este important și jucat într-un mod foarte precis. Uitându-mă la alte filme de-ale lui Florin Șerban, am observat (și mi-a plăcut) atenția pe care o acordă prezenței personajelor și ambianței. Filmul nu are mult dialog și are doar câteva pasaje muzicale, astfel că a fost nevoie să accentuăm atât prezența, cât și ambianța, prin sunet.
Filmul are un ritm foarte special și munca noastră a constat în a transpune publicul în mijlocul pădurii, în a-l face să se scufunde în sunetele ei și să însoțească personajele din film, prin intermediul naturii. Am strâns multe înregistrări din locuri similare cu cele în care a fost făcut filmul. Mereu înregistrăm sunete noi pentru fiecare proiect și pentru acest film am făcut câteva sesiuni de înregistrări în munții din Polonia, pentru a lărgi paleta de sunete. Acțiunea se desfășoară toamna, deci încă de la început am știut că nu vom folosi multe sunete din sălbăticie, că nu vor exista multe sunete „animate” și că toată narațiunea sonoră va trebui executată foarte subtil.
Pentru acest proiect am avut norocul să lucrăm cu un foarte bun ilustrator de zgomote finlandez, Heikki Kossi, care a realizat o parte dintre înregistrările zgomotelor. Contribuția lui a fost foarte importantă pentru că aveam nevoie să auzim și să înțelegem emoția personajelor în timp ce se mișcau, mai ales în scenele din afara cadrului, ceea ce el a reușit să fac într-un mod uimitor. Aceasta a fost o parte foarte importantă de sunet pentru „Dragoste 1. Câine”.
- Care au fost pentru tine provocările creative legate de această colaborare?
Cum filmul a fost tras în planuri secvență, să te afli în același loc pentru perioade mai lungi de timp a însemnat că sunetul trebuia să capteze atenția și să ghideze publicul în mod inconștient. Există câteva planuri generale minunate, unde sunetul funcționează ca și o schimbare de focus, spunând povestea treptat, un eveniment după altul, astfel că publicul descoperă ce se întâmplă într-o ordine planificată. Ceea ce Florin a realizat pe platou împreună cu directorul de imagine polonez Marcin Koszałka a reprezentat o abordare foarte interesantă, pe care am continuat-o în sound design și în mixaj.
Un alt element important din punct de vedere al sunetului a fost câinele. Relația lui cu personajele principale Simion și Irina (jucate minunat de către Valeriu Andriuță și Cosmina Stratan) este foarte diferită și evoluează pe parcurs. A fost nevoie să construim asta și în sunet. Florin iubește câinii (la fel ca și mine) și ne-am străduit să înregistrăm și să găsim expresiile emoționale potrivite pentru fiecare scenă în parte.
De asemenea, am făcut și o sesiune în care am preluat înregistrări ADR de studio cu țipetele personajelor și le-am înregistrat din nou în pădure, redate de difuzor, pentru a capta această acustică foarte specială, într-un cadru înconjurat de copaci. Am încercat să facem asta și cu software-uri de reverberație, dar nu suna destul de bine, însă crearea lor prin acustica reală a funcționat foarte bine.
Aproape în toate cazurile aici, le-am adăugat sunetelor o perspectivă emoțională, încercând să nu depășim anumite limite, căci „Dragoste 1. Câine” nu este propriu-zis un film de gen.
- Cum te documentezi în general și care sunt sursele tale de inspirație?
Pentru mine, cea mai importantă sursă de inspirație o reprezintă sunetele pe care le aud în jurul meu. Lucrând la „Dragoste 1. Câine” am descoperit cât de important a fost faptul că toate sunetele asociate focului în aer liber, pădurii pustii și drumețiilor îmi erau familiare. Mi-am petrecut mare parte din copilărie făcând drumeții pe munte și încă încerc să fac asta, atât cât îmi permite timpul. Toate aceste detalii minore au o mulțime de variațiuni care pot foarte bine să fie folosite ca unelte atunci când spui povești cu ajutorul sunetului. Acum, când lucrez la sunet de film, încerc mereu să am la mine un mic reportofon, sau să iau cu mine seturi mai complexe de microfoane atunci când plec în vacanțe, pentru a putea păstra toate aceste amintiri în librăria mea de sunete.
Uneori, sunetele scoase din context și puse în scene cu totul diferite funcționează într-un mod foarte emoționant. De exemplu, există o scenă în „Dragoste 1. Câine” în care am folosit sunete de gheizere pentru a reda rafalele de vânt, ceea ce a a schimbat ușor emoția transmisă prin cadrele cu munții cețoși.
- Spune-mi despre o anumită scenă din film care, din perspectiva lucrului tău, ți-a plăcut cel mai mult.
Sunt multe scene din film care îmi plac și la care am lucrat cu plăcere, dar pentru a nu divulga din acțiunea filmului, nu le voi menționa. Mi-a plăcut bineînțeles să editez sunete pentru toate scenele cu câinele. Dar mi-au plăcut mult chiar și scenele simple de lângă focul în aer liber. Pentru a surprinde anumite detalii și a reda bucuria de a sta seara lângă foc, am realizat o sesiune specială de înregistrare a sunetului tăciunilor. Poate că pare un aspect minor, dar sfârâitul tăciunilor te plasează în același spațiu cu personajul. Mai târziu în film există o scenă mai dramatică lângă foc, în care camera se mișcă în lateral, mutându-se de la un personaj la altul. Pentru a accentua această mișcare în sunet, am lucrat la schimbarea intensității sfârâitului tăciunilor. Această schimbare lucrează la nivel subconștient și propune o percepție ușor diferită.